Mandarinele cresc in copaci, dar (unele) deseneaza pe pamant. La taifas cu Andrada Bercioiu
Am putea spune despre Andrada că are factorul X sau, mai degrabă, că e AAA: Asumată, Autentică (deși are multe variante de nume - Berceiou, Berciok, @mandarina6000) și Amatoare de citrice.
Am avut plăcerea să discut cu ea despre pierdere și regăsire, despre acceptarea de sine și multe alte experiențe adiacente travaliului artistic. Un interviu, asemeni proiectului ei complex și fragil deopotrivă, Every Body is a Normal Body (despre care am povestit pe larg mai jos), la finalul căruia poți să afirmi: yup, I can relate. Și ce-ar putea să nu fie frumos în asta?
Descrie-mi puțin parcursul tău artistic de până acum. Cum a luat naștere brandul tău personal @mandarina6000, și ce însemnătate are pentru tine?
Eu desenez de când mă ştiu. De desenat bine, însă, de prin clasa a XI-a, de când am intrat la Scenografie - secţie pe care am şi absolvit-o odată cu liceul, în 2019. La facultate am ales să fac ilustraţie în Rotterdam, şi a fost destul de challenging să trec aşa repede de la un mediu la altul; pe lângă schimbarea contextului social (ţară nouă, prieteni şi bani mai deloc, multe frici), din cauza multor factori negativi şi a lipsei mele de educaţie artistică crasă. Spoiler alert: Tonitza este fabrică de meşteşugari, nu de creative thinkers sau artişti; am renunţat rapid la ilustraţie atât academic, cât şi sufleteşte. M-am mutat la Fine Art odată cu anul doi, adică în vara lui 2020.

Aici, în Olanda, lucrurile au început să capete cât de cât formă. La început, mi-am făcut toate poftele şi am explorat cum n-am avut voie s-o fac înainte. Cred că a fost cea mai neinteinționată formă de healing, care m-a făcut pe bune să-mi reînțeleg puterile artistice. Astea fiind zise, @mandarina6000 servea inițial unor scopuri mult mai sociale şi expansive. Am făcut contul cu cel mai bun prieten al meu, Bersca (@el_ciupcabra), în speranţa că o să dăm startul unei platforme colective. În varianta iniţială, am avut amândoi două proiecte postate atunci când am lansat pagina, care apoi a murit pentru un an şi jumătate.
Odată cu perioada mea mai „specială” la facultate, am reinforce-uit pagina, însă doar cu mine ca membru, devenindu-mi brand personal. Ne-am separat natural, @mandarina6000 este în tot ce fac şi în cum arăt.
Ca să-ţi răspund la partea despre însemnătate, aş putea spune doar că mi-a oferit un loc unde să mă laud cu reîmpăcarea mea sufletească legată de ilustraţie şi multe altele. Toate planurile mele de viitor se învârt în jurul @mandarina6000, şi asta cred că spune tot.
Îmi place mult cum abordezi subiecte care pretind un grad înalt de vulnerabilizare (din partea artistului și a publicului, deopotrivă); pare că ești preocupată să prezinți propriul adevăr (care, sunt sigură, este al multora dintre noi) și nu abordezi subiecte ca body positivity doar pentru a bifa o căsuță. Ilustrațiile realizate pentru revista Cutra au fost, și ele, extremely touching, mai ales puse în context. Acestea fiind spuse - care a fost, pentru tine, miza proiectului Every Body is a Normal Body?
Pare că mi-am făcut destul de bine treaba din cum ți-ai formulat întrebarea, şi asta mă bucură nespus. Am tot primit feedback în timpul proiectului, majoritatea pozitiv, dar destul de generic sau „💕💕💕💕”, din care am înţeles că a fost primit cu căldură. Multă lume se fereşte, însă, să-mi zică sincer cum interpretează ceea ce fac.