„Imi place sa ma raportez la privitor ca la un prieten”. Lumea Carlei Forrai

Mă uit la lucrările Carlei și o aud instant pe Wendy Williams în cap, zicând: She's got a point, she's an icon, she's a legend and she is the moment. S-ar putea crede că exagerez, dar... subsemnata e foarte reticentă, în general, atunci când vine vorba de a oferi laude (de sine) sau a spune despre o lucrare că „E ce trebuie”. Totuși, lucrările Carlei au de toate: echilibru plin-gol, linie expresivă, accente puse unde trebuie (nu trântite aiurea) și, bineînțeles, un simț cromatic de invidiat.

Ilustrațiile Carlei sunt refreshing pentru că dau impresia (și chiar subscriu) unei dezordini studiate sau, invers spus, unui haos organizat; știe foarte bine ce face, nu se teme să experimenteze și - foarte important - știe când e momentul să se oprească. În consecință, rezultatele sunt absolut mi-nu-na-te. M-am bucurat că am avut oportunitatea să aflu mai multe despre procesele ei creative, despre sursele de inspirație și despre modul în care se raportează la dihotomia modă/artă.

Ce anume nu lipsește din secțiunea „About Me” în cazul Carlei Forrai, pe lângă data de naștere, ocupație și studii? Le poți menționa și pe acestea, ca să ne cunoaștem mai bine (și ca să-ți aflăm semnul zodiacal, desigur).

Să încep cu începutul: mă numesc Carla Forrai, m-am născut în 12 mai 2001, am 21 de ani și sunt studentă în anul II la Universitatea de Artă și Design din Cluj. Am crescut în Baia Mare, unde am terminat și liceul, specializarea artă textilă- design vestimentar, iar la facultate am ales să urmez de asemenea specializarea Modă - Design Vestimentar.

Deși studiez designul vestimentar la școală, sunt mai atrasă de partea bidimensională a modei, și anume de ilustrația de modă. Îmi place să lucrez foarte colorat, foarte împrăștiat și haotic, cu cât mai multe materiale si tehnici.

Alte lucruri interesante despre mine ar fi că ador pisicile, tortul de morcovi și să mă uit la reality show-uri with a good cup of coffee.

„Big Sleep”, un somn de toată frumusețea

Care a fost primul muzeu/galerie de artă vizitat(ă) și ce anume a mișcat înăuntrul tău, dacă îți mai amintești? Adiacent, ce operă ai descoperit recent și te-a făcut să te gândești că actul privirii are o valoare inestimabilă?

Cel mai probabil, primul muzeu de artă vizitat de mine a fost cel din Baia Mare, dar nu țin minte să fi fost profund impresionată de ce am văzut. Prima dată când m-am simțit de-a dreptul copleșită de emoții în fața unei opere de artă a fost în liceu, când m-am calificat la faza națională a Olimpiadei de Arte Vizuale, Arhitectură și Istoria Artei, care se ținea în București. Am vizitat, ca parte a „documentării” pe care o presupunea una dintre cele două probe de la olimpiadă, Muzeul Național de Artă, unde am avut oportunitatea să văd o colecție destul de mare de tablouri pictate de Corneliu Baba. Am fost mișcată de expresivitatea și temele alese de el, precum și de calitatea indiscutabilă a execuției.

Dries x Carla , the collab we all deserve

Lately, am urmărit mai mult artiști contemporani: printre preferații mei se numără Jessica Rose Bird, Clement Louis, Angel Hernandez. Sunt, bineînțeles, la curent și cu ce se petrece în lumea modei... îmi cere meseria. :)) Fun fact, designerul meu preferat este Dries van Noten, cu care de altfel sunt și birthday twin.

De asemenea, aș vrea să menționez faptul că am norocul să cunosc și să lucrez oameni foarte talentați și in real life, și mă bucur de creațiile lor cât de des se poate. Contactul pe care îl am zilnic cu acești oameni minunați și cu arta lor îmi permite să fiu mereu fresh, mereu cu o viziune clară asupra ceea ce înseamnă arta locală, arta tinerilor.

Ce-ai vrea să (nu) se știe despre tine, ca artist? Care sunt temerile tale, ca autor, ce te vulnerabilizează și constituie o sursă permanentă de inspirație, care e secretul pentru a ajunge la o expresie plastică originală? Am trântit mai multe curiozități aici, dar simte-te liberă să răspunzi parțial sau, dimpotrivă, să înșiri orice altceva îți trece prin cap.

Eu vreau să se știe despre mine oricât este nevoie să se știe, pentru ca ceea ce fac să fie relevant pentru cât mai multe persoane. Alți artiști aleg să nu își divulge tehnicile, identitatea, sursele de inspirație. Eu le cam ofer pe tavă; nu mă deranjează. Îmi place să mă raportez la privitor ca la un prieten. Mai ales acum, când îmi propun să abordez în arta mea și subiecte mai profunde care mă pasionează, cum ar fi sănătatea mintală.

Temerile mele ca autor... hmm, nu cred că mă tem de nimic, încă. Nimic neobișnuit, at least. Probabil mă preocupă chestii normale, chestii care îi preocupă pe toți tinerii artiști din țară și din afară: ce o să însemne arta în 10 ani? Ce pot să fac ca să rămân relevant/ă pentru publicul meu din viitor while still being true to myself? Oare o să mai pot să creez în lumea asta care se cam duce naibii pe zi ce trece? :)) Întrebări care nu au neapărat răspuns.

„Headache on a thursday morning”. I wish my headaches looked this pretty

În ceea ce privește sursele de inspirație, well... mă inspir din fotografii de specialitate, de pe runway sau backstage-urile prezentărilor de modă. În mare parte, făcând ilustrații de modă, îmi exersez latura vizuală mult mai mult decât latura emoțională. Mă joc cu instinctele mele, cu noțiunile de cromatologie, cu tehnicile pe care le-am învățat de-a lungul timpului, experimentez cu diferite tehnici noi - pe scurt, mă distrez de numa' numa'. :)) Nu îmi propun să transmit nimic prin ele; doar să mă simt bine, să mă relaxez și să experimentez.

Pe de altă parte, lately mi-am pus problema că poate nu-mi mai e de ajuns doar atât. Poate vreau ca arta mea să însemne ceva, să ducă undeva, să ajute pe cineva. În acest spirit, am gândit o serie de ilustrații pe care le-am transformat într-un sticker pack as well, care au ca subiect sănătatea mintală. Alături de câteva chipuri anonime, am pus câteva mesaje utile pentru toți: „Be yourself”, ”It’s Okay to not be Okay”, „Let’s grow together”. I still have a long way to go, însă chiar, chiar îmi doresc enorm să reușesc să ajut prin artă și să folosesc acest instrument pentru a face bine (nu numai privitorului, ci și mie). Vreau să fiu măcar printr-un gând bun alături de oricine se luptă cu greutățile astea.

As a huge fashion enthusiast care își dorea, la un moment dat, să evolueze profesional în direcția asta, sunt curioasă să știu cum împaci tu pasiunea pentru modă (și, în fine, pentru ilustrația de modă) cu reputația teribilă a industriei și, evident, caracterul superficial?

Such a great question. :)) Cred că momentan reușesc cu brio să detașez sensul propriu, cel pe care lumea îl folosește pentru cuvântul fashion, de ceea ce eu văd ca fiind moda - și anume, o artă. Nu o să ascund faptul că, înainte să intru și eu mai adânc în interesul față de fashion, lucru care s-a întâmplat abia prin clasa a XI-a sau a XII-a, aveam și eu o asemenea viziune (destul de limitată) asupra a tot ceea ce înseamnă industria asta: consumerism, risipă, greenwashing, trenduri, poluare, muncă multă, bani puțini type of thing. Pentru a vedea asta, nu trebuie să ne uităm mai departe de H&M, New Yorker, Zara, etc., pe care le găsim în orice Mall. Totuși, sper să trezesc în fiecare dintre cei care îmi văd ilustrațiile curiozitatea de a trece peste acest strat de suprafață și de a urmări și cumpăra modă de calitate.

Formă, culoare, sens, soluții ingenioase, confort, inovație

Pentru mine, moda înseamnă viitor; înseamnă, totodată, și privirea în trecut, înseamnă formă, culoare, sens, soluții ingenioase, confort, inovație. Aceste lucruri nu pot să fie obținute numai printr-un proces lent și plin de eșecuri. Asta înseamnă arta de a crea un obiect frumos, funcțional, sustenabil.

În lucrările mele, aleg să surprind numai creații ale designerilor despre care știu că respectă, totuși, principiile pe care eu le am. Ilustrez măiestria cu care acești oameni reușesc să creeze o poveste relevantă pentru contextul actual. Încerc să surprind esența și confortul modelului în haina respectivă, grimase și expresii faciale, modul în care haina devine o a doua piele.

Dacă nu sunt prea intruzivă, aș vrea să știu la ce proiect(e) lucrezi acum și ce anume te entuziasmează în legătură cu elaborarea lui/lor?

Sunt destul de prinsă în general cu facultatea - care, din păcate, nu îmi lasă foarte mult timp liber pentru a lucra la propriile proiecte. Totuși, lucrez printre teme cu prietena și colega mea de clasă, Diana Grigorescu (go check her out), la o lucrare colaborativă pe care o vom expune în cadrul expoziției „Ceartă cu Haosul”, organizată de Să Fiți Cuminți la galeria The Cosmic House. 😊

Mai multe dintre ilustrațiile incredibile realizate de Carla pot fi vizualizate aici, iar informații referitoare la expoziția unde își va prezenta o parte din lucrări sunt disponibile aici.