„Imi place sa ma raportez la privitor ca la un prieten”. Lumea Carlei Forrai
Updated: Oct 31, 2022
Mă uit la lucrările Carlei și o aud instant pe Wendy Williams în cap, zicând: She's got a point, she's an icon, she's a legend and she is the moment. S-ar putea crede că exagerez, dar... subsemnata e foarte reticentă, în general, atunci când vine vorba de a oferi laude (de sine) sau a spune despre o lucrare că „E ce trebuie”. Totuși, lucrările Carlei au de toate: echilibru plin-gol, linie expresivă, accente puse unde trebuie (nu trântite aiurea) și, bineînțeles, un simț cromatic de invidiat.
Ilustrațiile Carlei sunt refreshing pentru că dau impresia (și chiar subscriu) unei dezordini studiate sau, invers spus, unui haos organizat; știe foarte bine ce face, nu se teme să experimenteze și - foarte important - știe când e momentul să se oprească. În consecință, rezultatele sunt absolut mi-nu-na-te. M-am bucurat că am avut oportunitatea să aflu mai multe despre procesele ei creative, despre sursele de inspirație și despre modul în care se raportează la dihotomia modă/artă.
Ce anume nu lipsește din secțiunea „About Me” în cazul Carlei Forrai, pe lângă data de naștere, ocupație și studii? Le poți menționa și pe acestea, ca să ne cunoaștem mai bine (și ca să-ți aflăm semnul zodiacal, desigur).
Să încep cu începutul: mă numesc Carla Forrai, m-am născut în 12 mai 2001, am 21 de ani și sunt studentă în anul II la Universitatea de Artă și Design din Cluj. Am crescut în Baia Mare, unde am terminat și liceul, specializarea artă textilă- design vestimentar, iar la facultate am ales să urmez de asemenea specializarea Modă - Design Vestimentar.
Deși studiez designul vestimentar la școală, sunt mai atrasă de partea bidimensională a modei, și anume de ilustrația de modă. Îmi place să lucrez foarte colorat, foarte împrăștiat și haotic, cu cât mai multe materiale si tehnici.
Alte lucruri interesante despre mine ar fi că ador pisicile, tortul de morcovi și să mă uit la reality show-uri with a good cup of coffee.
Care a fost primul muzeu/galerie de artă vizitat(ă) și ce anume a mișcat înăuntrul tău, dacă îți mai amintești? Adiacent, ce operă ai descoperit recent și te-a făcut să te gândești că actul privirii are o valoare inestimabilă?
Cel mai probabil, primul muzeu de artă vizitat de mine a fost cel din Baia Mare, dar nu țin minte să fi fost profund impresionată de ce am văzut. Prima dată când m-am simțit de-a dreptul copleșită de emoții în fața unei opere de artă a fost în liceu, când m-am calificat la faza națională a Olimpiadei de Arte Vizuale, Arhitectură și Istoria Artei, care se ținea în București. Am vizitat, ca parte a „documentării” pe care o presupunea una dintre cele două probe de la olimpiadă, Muzeul Național de Artă, unde am avut oportunitatea să văd o colecție destul de mare de tablouri pictate de Corneliu Baba. Am fost mișcată de expresivitatea și temele alese de el, precum și de calitatea indiscutabilă a execuției.
