Foarte rar mi se-ntâmplă să-mi fie resuscitat interesul pentru modă așa cum s-a întâmplat odată ce-am luat contact cu profilul Dianei Grigorescu. Asta pentru că foarte rar remarc acest gen de abordare multidisciplinară la designeri de modă (care, let's be real, nu prea văd dincolo de forme și culori frumoase).
Știm cu toții la ora actuală de ce industria, la fel ca multe altele, e extrem de abuzivă. În cadrul discuției avute cu Diana, ne-am oprit puțin asupra unuia dintre aspectele cele mai problematice – dezastrul climatic iminent, accelerat de retaileri de fast fashion precum Inditex & Co. Preocuparea ei de a nu lăsa nimic în urmă sau, mai bine spus, de a valorifica și recontextualiza orice surplus, stă la baza întregii filosofii de creație.
Pe lângă toate astea, am discutat însă (ca niște cetățene care mai intră pe Vogue Runway din când în când) și despre colecții care ne-au impactat pe termen lung și l-am elogiat, inevitabil, pe John Galliano pentru contribuțiile sale artistice (că doar încă ne revenim după prezentarea Masion Margiela Haute Couture S/S 2024).
Vă invit, așadar, s-o cunoașteți pe Diana și să-i urmăriți îndeaproape activitatea ulterior.
Cum arată o zi obișnuită de lucru în atelierul Dianei?
Dacă am o zi care e dedicată integral atelierului, de obicei lucrez cel mai bine în a doua parte a zilei; dimineața îmi place să citesc, să ascult muzică și să beau cafea. Îmi iau energia din ele iar apoi încep să lucrez. Lectura mă inspiră, indiferent dacă citesc literatură sau non-ficțiune, și mai ales că e unul dintre puținele mele obiceiuri care nu au legătură cu factorul vizual.
Fiecare zi e diferită. De cele mai multe ori, lucrez la mai multe proiecte în paralel, iar când simt că e prea multă rutină și monotonie vreau să ies afară, să fac alte activități care să mă motiveze. Apoi o iau de la capăt și tot așa. Încerc să îmi dedic timp zilnic pentru lucru sau măcar pentru cercetare, pe cât posibil să învăț ceva nou în fiecare zi și să simt că fac un progres, dar în același timp nici să nu mă simt blocată în ceea ce fac sau să simt că totul e pe repeat.
Uitându-mă la colecțiile tale, remarc că gravitezi spre deconstrucția tiparelor clasice și mizezi foarte mult pe siluete ample, suprapuneri și proporții exagerate. Sigur că piesele gândite de tine nu fac exclusiv parte din colecții ready-to-wear, dar sunt curioasă dacă a fost o alegere deliberată să păstrezi distanța de „a pune în evidență corpul” – un fel de revoltă, să spunem, față de modul în care ni se spune că ar fi bine să ne îmbrăcăm.
Încă de când am început să fiu interesată de modă, vedeam lucrurile de genul ca pe niște constrângeri, nu prea înțelegeam de ce ar trebui neapărat să te îmbraci pentru „a-ți pune în evidență corpul” sau conform siluetei pe care o ai. De la un anumit punct, nici nu are sens, pentru că toate corpurile sunt diferite, nu există șabloane sau anumite standarde în care acestea să fie încadrate.
Revenind la ceea ce lucrez, miza mea este cu totul alta, iar problema de a pune în evidență corpul este exclusă total din practica personală; nu mă gândesc niciodată la asta când compun un design. Nu pot spune neapărat că este un fel de revoltă, ci mai mult o renunțare la acele șabloane pe care nu le găsesc esențiale.
Ceea ce mă interesează pe mine sunt, de fapt, modurile diferite de a îmbrăca corpul, de a altera forma de bază (tiparul și geometria vestimentației) și, bineînțeles, cum ne-am putea nuanța percepția despre corp și vestimentație. Deci aspectele formaliste sunt combinate cu cele conceptuale.
Referitor la design, cred că sunt importante proporțiile: practic corpul devine un blank canvas iar tu aranjezi o compoziție, ceea ce e diferit față de a îmbrăca un corp în așa fel încât să pui în evidență ceea ce ar trebui să arate frumos, să maschezi ceea ce nu e prea atrăgător și așa mai departe. Mă interesează totodată și ideea de mișcare, de interacțiune a corpului cu vestimentația, de tactilitatea diverselor materiale și juxtapunerea lor.
What’s your Fashion Roman Empire? Al meu (unul dintre ele, de fapt) e colecția Spring 1998 Couture a lui Galliano pentru Christian Dior.
Galliano never gets boring, indiferent dacă vezi show-uri recente sau din `90.
Mi se pare cea mai grea întrebare și de fiecare dată când o primesc, îmi vin foarte multe răspunsuri în minte, așa că o să aleg câteva foarte reprezentative și care mi-au modelat viziunea despre modă.
Așadar, printre my Fashion Roman Empires se numără: Comme des Garçons Spring-Summer 1997 - în strânsă legătură cu întrebarea anterioară, mi se pare un exemplu care excelează pe partea de imagine a corpului în legătură cu aparențele și vestimentația; apoi ar mai fi orice de la Martin Margiela care e un reper continuu pentru mine pe partea de conceptualism și proces de lucru, Issey Miyake și Helmut Lang de asemenea. În general, foarte multe repere și influențe din anii `80-`90, orice ține de conceptual fashion, legătura sa cu performance art and so on. A really big empire. :)
Pui foarte mult accent pe integrarea practicilor zero-waste în procesul de creație, chiar dacă acest lucru presupune eforturi suplimentare. E foarte ușor pentru oricine îți analizează portofoliul să-și dea seama că, pentru tine, nu există surplus care să nu poată fi valorificat. Ce sfaturi le-ai da, în acest sens, celor care sunt conștienți că industria modei distruge planeta, însă cad pradă inerției, comodității, consumerismului?
Aici ai punctat, după părerea mea, cea mai mare problemă pe care o pot avea drept creator. Nu ai cum să nu te simți vinovat, pentru că produci ceva ce, în esență, pare inutil (dacă luăm în considerare simplul fapt că hainele se produc în cantități mai mari decât avem nevoie și producția globală nu e controlată și reglementată în acest sens). Ce aș mai putea face eu în privința asta? Sau ce relevanță am în acest context?
Ăsta mi se pare un adevăr greu de digerat, care evident că sufocă din când în când procesul meu creativ și motivația personală de a mai face ceva. E foarte greu să creezi ceva în timp ce simți că lumea nu are nevoie imediată de acel lucru. În același timp, e greu să convingi mai multă lume că hainele făcute într-un mod etic sunt mai bune decât cele cumpărate din mall. :)
Un sfat pe care l-aș da în privința aceasta ar fi, evident, să cumpere mai puțin și mai conștient, să evite pe cât posibil orice fast fashion, să se îndrepte spre materiale mai calitative și durabile. Purtatul hainelor pentru perioade mai lungi de timp și repararea lor, dacă este cazul, sunt alte opțiuni valabile.
Cu ce designer român și/sau internațional ți-ar plăcea să colaborezi și de ce?
Există și în acest caz foarte multe persoane pe care le apreciez enorm, care urmăresc aceleași valori pe care le urmăresc și eu. Ideea de colaborare și lucrul în echipă mi se par, în general, foarte importante când vine vorba de design vestimentar. Un exemplu ar fi brandul MM6, care este mai mult un colectiv de designeri, fiind o continuare a ceea ce a construit Martin Margiela încă din anii `80.
Ca să rămâi la curent cu munca Dianei, dă-i un follow pe Instagram (thank me later).