LATER EDIT - 1 Septembrie 2023
Am actualizat acest interviu pentru a aduce la cunoștința cititorilor lucruri făcute public recent și pentru a clarifica poziția noastră în raport cu acestea.
În lumina evenimentelor recente, trebuie să menționăm că artista intervievată, Oana Popescu, a fost acuzată de fraudă de artista Eva Malley. Brandul nostru dorește să sublinieze că nu susține sau aprobă comportamentul neetic, indiferent de formele în care acesta se manifestă. Intenționăm să promovăm, în continuare, valori precum integritatea și profesionalismul prin colaborările noastre. Vom monitoriza cu atenție desfășurarea evenimentelor și vom reevalua colaborarea noastră în funcție de evoluția situației.
În ciuda acestor acuzații, interviul rămâne relevant pentru a înțelege perspectivele și viziunea artistei asupra lucrărilor sale și artei în genere. Dorim, însă, să asigurăm publicul că luăm această problemă în serios și vom continua să acționăm în concordanță cu valorile noastre. Mulțumim pentru înțelegere și pentru susținerea acordată.
Deși căutam de ceva vreme un prilej bun să o abordez pe Oana în vederea realizării unui interviu, se pare că astrele s-au aliniat în așa fel încât momentul să coincidă cu debutul ei pe scena artistică bucureșteană: dacă nu știți despre ce e vorba, o parte din ilustrațiile Oanei sunt acum on display la GYST, locație care le va găzdui până pe data de 8 iunie. Dacă n-ați ajuns deja, musai să o faceți în perioada următoare.
Dincolo de faptul că sunt eye candy, toate lucrările Oanei au un subton feminist și vorbesc despre puterea vindecătoare a prieteniilor sincere dintre fete/femei, despre vulnerabilitate și cum anume se simte să navighezi experiența umană ca persoană de sex feminin, în medii care te fac se simți oricum, dar nu în siguranță. M-am bucurat să aflu mai multe despre procesul ei creativ, sursele principale de inspirație și ce părere are despre rolul artei în ziua de astăzi; vă invit să o descoperiți în cele ce urmează.
Mi se pare absolut superb că, prin intermediul creațiilor tale, cultivi sentimentul ăsta de sorority atât de necesar în societatea noastră, care încearcă să întrețină opusul spiritului de competiție (mai ales între femei) și ideea că nu ar trebui să te încrezi în nimeni. Cât de importantă ți se pare comunitatea și în ce alte moduri își pune ea amprenta asupra artei tale?
Thank you for saying that. <3 Cred că sentimentul ăsta de sorority, în special ideea de close-knit friendships between girls a devenit un lucru caracteristic artei mele, fiind subiectul pe care îl abordez cel mai des în ilustrații. Cumva, while growing up, am tot auzit această mentalitate cum că nu există prietenii sincere între fete, că „femeile sunt rele și invidioase”. Totuși, experiențele personale mi-au dovedit fix opusul: pentru mine, prieteniile sunt cea mai genuine sursă de fericire, mă bucur când prietenii mei reușesc și mă bucur să văd și alte ilustratoare din comunitate thriving at what they do, iar asta vreau să celebrez prin arta mea all day everyday – girls supporting girls instead of competing with each other. În plus, primesc des comentarii tip “hey, that’s us!!” de la grupuri sau duo-uri de prietene care se regăsesc în ceea ce ilustrez și cred că e exemplul perfect de cât de superbe sunt female friendships!
"Hey, that's us!!" Credits: Oana Popescu (@iunapine)
Pe lângă faptul că arta ta relevă, sub diverse forme, importanța relațiilor platonice, ai atacat și subiecte ceva mai delicate cum ar fi hărțuirea stradală, prin narațiunea ilustrată "Not Ur Babe Zine". Putem îndrăzni să sperăm și la alte proiecte pe teme sociale în viitor?
For sure! Am descoperit conceptul de zines pe Tumblr, în școala generală, când urmăream blogurile artiștilor străini și mi s-a părut un mod super creativ de a transmite anumite mesaje, plus o zonă grafică interesantă de explorat și fun to work on. Lucrez deja la o serie de zine-uri narative cu topicuri asemănătoare celui abordat în “Not Ur Babe" și so far sunt super entuziasmată de tot procesul, abia aștept să le public. Deci stați aproape!
Ilustrațiile tale mă duc cu gândul la jocurile de la începutul anilor 2000, ca My Scene sau Polly Pocket – însă, evident, stilul tău e infuzat cu o grămadă de referințe contemporane și are, overall, un aer foarte fresh. De unde îți iei inspirația, de fapt?
Într-adevăr, stilul meu vizual provine din esteticile anilor 90-2000 – seriale, cartoons, scrapbooks, pop music, video games, you name it. Sunt extrem de nostalgică pentru acea eră care a avut un impact masiv asupra mea as a kid și care a rămas vizibilă în stilul meu de azi, destul de naiv și doodle-oriented: haine și accesorii tip Totally Spies, bretoanele iconice Powerpuff Girls și desigur Dork Diaries, Lizzie McGuire & Daria, inspirațiile mele principale pentru messy bedrooms pline de pattern-uri, disco balls, postere și plante.
Cât despre subiectele pe care le abordez, găsesc inspirație în momentele simple din viața de zi cu zi, dar și în emoțiile pe care le-am experimentat de-a lungul timpului, din adolescență până în prezent, while I’m navigating my twenties. Mă inspiră foarte mult perioada de girlhood, prieteniile strânse, ideea de unapologetically emotional women și de multe ori simt să abordez și subiecte ceva mai serioase, lucruri de care m-am lovit as a woman living in these times – sexismul, catcalling-ul, grooming-ul (spoiler from my next zine, haha).
Ce sfat(uri) le-ai da artiștilor care au dificultăți în a-și găsi un stil propriu?
Cumva există această presiune că trebuie să vii cu un stil revoluționar, nemaivăzut și foarte bine conturat din prima ca să reușești, lucru cu care nu sunt neapărat de acord. Am overthinkuit și eu multă vreme treaba asta cu stilul și nici acum nu pot spune că am găsit o rețetă originală, fiind inspirată de alți artiști și estetici deja existente. Aș vrea să transmit ideea că e normal să experimentezi cât mai mult, să-ți lași timp să descoperi ce îți place și să fii consistent, că stilul e doar un mix de tehnici which grows every day, just like you.
Care crezi că mai e rolul artei astăzi?
Cred că arta are același rol pe care l-a avut mereu – o modalitate de a exprima emoții, idei, o formă de terapie și un share de creativitate. Consider că arta a evoluat de la a fi displayed doar în muzee, și nowadays găsim artă peste tot. Suntem mult mai confortabili să ne împărtășim creațiile cu alții, fie pe hârtie, în fotografii sau, de ce nu, sub forma unui tiktok. I love that for us.