top of page

Cum documenteaza „Aici a stat” bijuteriile aflate dincolo de zidurile gri

Updated: Jan 17

Adesea, Bucureștiul ni se prezintă ca un conglomerat de blocuri terne și clădiri de sticlă sau, cel mai deprimant (din punctul meu de vedere), clădiri prost restaurate. Pe de altă parte, parcă tot hate-ul îndreptat către acest oraș în care ne trezim zi de zi începe să devină obositor. That's when people like Ana Rubeli really come in to the rescue.


Urmăresc deja de ceva timp activitatea Anei, creierul și inima din spatele proiectului „Aici a stat” pe Instagram, și pe măsură ce parcurg fiecare nouă postare, arăt cam așa... și știu că nu sunt singura. Prin „Aici a stat”, Ana face o treabă grozavă în a prezenta publicului larg poveștile clădirilor istorice din București (și nu numai), fiind alimentată de interesul pentru arhitectură și dorința de a promova patrimoniul cultural local.


Am stat de vorbă despre procesul de cercetare și documentare, despre cum e să faci ceea ce-ți place în mod constant (spoiler: presupune și muncă), dar și despre highlight-urile anului 2022.


 

Pare că „Aici a stat” este o prelungire firească a Anei (sau invers). Sunt convinsă că, pentru mulți dintre cei care urmăresc pagina de Instagram, pare că duci viața ideală din punct de vedere profesional: faci ceea ce iubești și, deci, nu lucrezi în nicio zi a vieții tale (sau cel puțin așa zicea citatul ăla motivațional). Cum ai descoperit calea asta a storytelling-ului cultural și, pe lângă împlinirile pe care ți le-a adus, care ar fi minusurile care vin la pachet cu „a face ceea ce-ți place”?


„Aici a stat” este, pentru mine, pură pasiune și l-am început ca proiect „after hours”, adică mă ocup de el ca un hobby, după birou. Devizul „Aici a stat” a încolțit cu mult timp înainte să ia viață în mediul online. Aș putea spune că a luat naștere odată cu primele fotografii ale plăcuțelor memoriale care încep cu „Aici a stat…”, odată cu primele vizite la muzee și case memoriale, odată cu vizitarea primului sit arheologic. De fapt și de drept, a început acum mai bine de 3 ani pe când eram în Vrancea, în zona Focșani, și am reușit să dau de urmele conacului lui Duiliu Zamfirescu datorită unei monografii descoperite întâmplător a comunei Cotești. Și pentru că importantă este călătoria, nu doar destinația, în aventura căutării conacului marelui scriitor am descoperit și alte bijuterii arhitectonice care au luat viață prin povești pe Instagram.

Conacul lui Duliu Zamfirescu. Photo credits: Ana Rubeli

Nu este un proiect profesional, ci mai degrabă personal. A luat avânt în perioada de maternitate pentru că a fost 100% compatibil cu viața de proaspătă mămică: în timp ce mă plimbam cu căruțul într-un ritm mult mai domol comparativ cu viața anterioară, aveam timp să observ fața diferită a orașului, aveam timp să îi ascult bătăile inimii și apoi să scriu despre ele. „Aici a stat” a devenit, prin storytelling cultural, un manifest pentru protejarea orașului și a patrimoniului său, a clădirilor istorice și a frumosului din jurul nostru.


Nu pot să spun că nu lucrez în nicio zi a vieții mele, dar fac ceea ce îmi place atât în viața profesională, cât și personală, așa că mă bucur de fiecare „lucru” care îmi iese din mână.