Andreea (aka Ciocârlica) este artist vizual și arhitect de interior, iar călătoria ei artistică se învârte în jurul obiectelor care ne înconjoară. Utilizând culori bold și pattern-uri jucăușe, inspirate din desene animate precum Sailor Moon, W.I.T.C.H sau Totally Spies, misiunea ei este să dea viață obiectelor de zi cu zi prin ilustrații cu spirit ludic.
Am luat-o la întrebări despre această călătorie în plină desfășurare, despre proiectul co-fondat alături de prietena ei cea mai bună și despre sentimentele cu care a rămas în urma expoziției personale organizată alături de noi în această vară. Ce-a ieșit, vedeți mai jos.
Ilustrațiile tale sunt infuzate cu nostalgie și acel sentiment cald al familiarității, în care mundaneitatea capătă noi sclipiri. Această intenție, prezentă în mai toate lucrările, coexistă cu pasiunea ta pentru arhitectura interioară; aș vrea să știu, mai concret, cum a arătat parcursul tău artistic până în prezent.
Am și eu povestea clasică de tip „desenez de când mă știu”, hahaha. Când eram mică și am văzut pentru prima dată Sailor Moon la TV, s-a produs o reacție chimică ciudată în creierul meu, și din momentul ăla am zis că vreau să mă înconjor numai cu tipul ăsta de estetică și că vreau și eu să creez ceva așa de colorat și fun.
Și așa am tot desenat, ani la rând, inspirată de animeuri, animații, comic books și de alți artiști pe care-i găseam pe internet; nu am fost la arte, nu că nu aș fi vrut, dar cred că alor mei li s-a părut un domeniu foarte incert, iar când a trebuit să-mi aleg o facultate am căzut undeva la mijloc: desen + științe tehnice = arhitectură. Undeva prin anul 3, am descoperit pe YouTube câțiva ilustratori din SUA și în momentul ăla mi-am dat seama că this is something I want to do, și ușor-ușor am dat și de comunitatea de artiști de la noi. Acum jonglez între day job și ilustrație. M-am tot întrebat de-a lungul anilor dacă e prea mult și ar trebui să mă concentrez doar pe una dintre ele, însă ce împlinire creativă îmi aduce arhitectura de interior, nu îmi aduce ilustrația și viceversa; mi se pare drăguț însă că, inconștient, se intercalează între ele.
Povestește-mi mai multe despre proiectul pe care l-ai co-fondat, Pinacoteca de Design.
Am creat Pinacoteca de Design la începutul lui 2022 împreună cu prietena mea cea mai bună. Este un birou de design și ne ocupăm de proiecte de amenajare interioară pentru orice tip de spațiu; în același timp, oferim și servicii de branding și graphic design pentru businessuri. Amândouă venim cu o experiență de peste 4 ani în proiecte de interior, pe zona de HoReCa, rezidențial și spațîi publice. Momentan suntem la început și încercăm să alocăm cât mai mult timp și resurse să creștem. La începutul anului am avut primul nostru proiect de design interior, a fost foarte colorat și drăguț.
Spre finalul anului trecut, ai făcut o postare pe Instagram de tip art vs artist în care ai și mărturisit faptul că, pe parcursul anului, nu ai „desenat cu adevărat”, ci mai degrabă ai jucat rolul cuiva care încerca să deseneze ca tine. Lucrul ăsta a rezonat teribil de mult cu mine și cred că genul ăsta de declarații fac foarte mult bine, în general, pentru cei care se confruntă cu diverse dificultăți (altminteri normale) în parcursul lor creativ. Cât de important este, pentru tine, să vezi genul ăsta de vulnerabilitate la artiștii pe care-i urmărești și admiri?
Mi se pare foarte important, pentru că mai sparge puțin imaginea de „totul e perfect” pe care inevitabil o creează social media. Până la urmă, și blocajele de genul ăsta fac parte din procesul artistic, și mi se pare că tocmai faptul că you acknowledge them în loc să le bagi sub preș, te ajută să treci peste ele, să crești și să te dezvolți și mai mult ca artist.
De asemenea, mi se par importante postările de genul și pentru artiștii tineri care abia își încep parcursul; țin minte că atunci când eu eram mai pe la început, era foarte scary și daunting cât de organizați erau toți și cât de des postau, câte ilustrații scoteau pe săptămână, ce stil închegat aveau toți. Cred că vulnerabilitatea de genul ăsta pe internet îi poate motiva mai mult, pentru că văd că drumul nu e unul drept sau doar în ascensiune, și poate data viitoare când vor avea și ei un moment de genul își amintesc că e ceva normal și trebuie doar să meargă mai departe, nu să renunțe.
Pentru că surprinzi, în lucrările tale, obiecte banale într-o anumită lumină, la un anumit moment al zilei, aș fi interesată să știu în ce moment al zilei te simți cea mai inspirată/productivă și de ce?
Cel mai inspirată mă simt pe parcursul zilei, cât e soarele pe cer; mie lumina îmi afectează foarte mult starea și am observat că, atunci când e super senin și frumos afară, inevitabil inspirația vine de la sine. Însă cumva, pentru că sunt și destul de night owl și ajung să mă culc câteodată și pe la 3 dimineața (m-am obișnuit foarte prost din facultate să lucrez noaptea), devin mai productivă odată ce apune soarele. Cumva ziua culeg ce am nevoie, iar seara pun în practică.
Cum a fost experiența ultimei expoziții personale, cea de la AM. Social Space?
A fost o experiență incredibilă, care m-a făcut să-mi dau seama că oamenii sunt dispuși să mă susțînă și în viața reală, nu doar online – lucru la care să zicem că nu mă așteptam într-o proporție așa de mare; e mare lucru să-mi cumpere cineva printurile sau chiar să se ducă să vadă ilustrațiile IRL și după să-mi trimită o poză.
Fotografii din arhiva personală a artistei.
Comments