De vorba cu Elvira Lupsa despre (co)dependenta in relatia cu arta
Updated: Sep 13, 2021
Am o anumită reticență atunci când abordez oameni noi, întrucât în general mă abțin cu greu să nu-i idealizez - mai ales pe cei la care ajung prin intermediul social media; reținerea aceasta survine, parțial, ca efect secundar al timidității și parțial din teama că imaginea construită în online nu este nimic altceva decât o identitate performată, departe de a fi autentică. E previzibil faptul că, de cele mai multe ori, mă trezesc simțindu-mă dezamăgită.
Dat fiind cât de ușor este să te izbești de indivizi care suferă de autosuficiență în sectorul creativ, discuția cu Elvira a venit ca o gură de aer proaspăt. Am discutat, printre altele, despre mahmureala socială, controversele din jurul artei contemporane și consumul responsabil de artă. All in all, o conversație cel puțin la fel la fel de incitantă ca un gelato de la Velocità.
Care e povestea proiectului CreativeMornings Bucharest?
CreativeMornings nu este chiar un „proiect”, ci mai degrabă un concept, o comunitate și o licență. CreativeMornings s-a născut la New York în 2018, din dorința Tinei Roth Eisenberg de a oferi gratuit un eveniment atipic comunității creative din oraș. Conceptul este simplu: participanții primesc un mic dejun și o prelegere pentru a-și lua doza de inspirație pentru întreaga lună. De la primele evenimente din America până azi, CM s-a extins în peste 200 de orașe din lume, sub formă de licență. În 2018, am moștenit CreativeMornings Bucharest de la Andreea Vrabie (care, printre altele, a găzduit patru ani un podcast produs impecabil: Pe Bune). Am încercat să invit la întâlnirile lunare oameni pentru care creativitatea ia forme foarte diferite - cum ar fi creativitatea în idei a lui Horia-Roman Patapievici, creativitatea în activism a Claudiei Apostol, creativitatea în business a Mirelei Bucovicean, etc.. Din păcate, în momentul în care scriu despre asta, evenimentele din București sunt încă într-o pauză prelungită; sper să ne întoarcem „în forță” cât de curând.
Pentru mine ești un fel de Peggy Guggenheim locală, dar mi-ar plăcea să aflăm direct de la tine despre activitatea ta. Ce presupune, de fapt, ocupația de art agent & producer?
Este un mare compliment pe care mi-l faci, dar nu mă pot compara cu Peggy Guggenheim. Ea a fost o vizionară extraordinară și un conector de oameni inegalabil. Citindu-i biografia, mi-am dat seama că în viața ei personală a fost foarte chinuită și o parte din motivația ei de a mișca artele - cred eu - a venit din căutarea iubirii. Motivația mea vine din căutarea sensului.
M-am auto-denumit agent și producător de artă fiindcă intermediez obiecte, conținut și proiecte de artă contemporane. Munca mea presupune multe discuții, în primul rând. Sinceră să fiu, m-am întors cu greu în ritmul vieții sociale din 2019, chiar dacă asta este esențial activității mele, mai bine spus activităților mele. Lucrez în formate diferite, dar tot ce fac se poate rezuma la contextualizarea artei contemporane: concep proiecte creative, organizez evenimente, gestionez sau mă ocup de administrație, am și rolul de curator uneori, rol în care desenez un concept și îl traduc în realitate.